Relațiile. Cu noi înșine sau cu ceilalți. De cuplu, de prietenie sau profesionale. Ocazionale sau de lungă durată. Sănătoase sau toxice.
Oricum le-am defini, relațiile ne vorbesc despre nevoia vitală de ”a fi împreună”, despre tendința naturală de atașament, în lipsa căreia nu ar fi posibilă supraviețuirea și dezvoltarea noastră.
Surse de bucurie și împlinire, ele devin totodată și spațiul în care experimentăm durere, dezamăgire, pierdere. Un firesc în fața căruia ne revoltăm dar spre care ne îndreptăm mereu. Pentru că în relații ne rănim și tot prin relații putem avea șansa alinării, reparației, cunoașterii de sine și evoluției noastre.
Ce nu lași să doară nu se vindecă și produce la rându-i durere. Nouă înșine dar și celorlalți. Așa ajungem să trăim în relații în care derulăm moduri disfuncționale de a fi, de a simți și de a ne comporta.
Nimeni nu ne e dator cu o retrăire reparatorie a copilăriei noastre nefericite și a experiențelor de viață în care am suferit. Ca adulți, suntem singurii responsabili să ne luăm în grijă rănile, cu asumare și compasiune. Doar așa putem face din lăcașul nostru interior și din relațiile noastre un loc mai bun.
Duminică, 1 iunie, ora 13, împreună cu Sorin Lucaci, PR Editura Herald și colegele mele, Vistiana Long și Mirabela Butiri, am vorbit pe marginea cărții ”Rupe legătura cu persoanele toxice, imature emoțional. Regăsește-ți propria identitate și schimbă tiparele relaționale formate în copilărie alături de părinți imaturi emoțional”, Lindsay C. Gibson, apărută la Editura Herald, în cadrul Târgului de carte Bookfest București.
